O, Românie cenușie!

O, țară blândă! cu izvoare repezi
Ce zburdă printre munți.
Cerul – ochii tăi albaștri, limpezi –
Nu știa ce-o să-înfrunți…

Râuri învolburate de lacrimi și tristețe,
Ce-apasă peste dealuri
Oglindind același om, mereu cu alte fețe,
Ce frânge idealuri.

Și toate, bune, rele, se-adună la vărsare;
Cu amintiri și doruri
Trecând peste câmpii se varsă toate-n mare
Suind apoi spre ceruri.

O, Românie cenușie! ce blestem te-a aruncat
În groapa nebuniei?
Fără de suflet – viii, pe toți ți-i i-a lăsat
În mlaștina prostiei.

Târându-ți prin lume morții, parcă din alt decor.
Având stindardu-n frunte,
Cu ochii-nsângerați, cenușă lăsând în urma lor
Și numai visuri frânte.

O, Românie cenușie! Planeta încă-i vie,
Nimic nu s-a schimbat.
Ridică-te-nc-odată din vajnica robie!
Că doare, și-i păcat.

O, Românie cenușie! a minții sărăcie
Profund ne-a întristat.
A mai rămas prin veșnica-ți monocromie
Un steag decolorat…

Published in: on 21/12/2013 at 7:04 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2013/12/21/o-romanie-cenusie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: