Vagonul ruginit şi îngheţat din gară
Veghează tăcuta noapte din acelaşi loc,
L-am revăzut trecând pe-acolo iară.
…Ce mic eram!… şi-aveam bilete fără loc…
Câte-amintriri, ce frig era atunci în tren!
Acum, ca şi atunci parcă aud vocea lui gravă, serioasă…
Şi-acum, ca şi atunci întreb: unde ne ducem?
Şi mi-a răspuns: acasă, fiule, acasă.
Cristi_Crăciun 
„acasa, fiule, acasa.”
Ar trebui sa-mi faci s mie una….o poezie 🙂
Un blog foarte frumos.
Felicitari!