Amintiri îngheţate

Vagonul ruginit şi îngheţat din gară
Veghează tăcuta noapte din acelaşi loc,
L-am revăzut trecând pe-acolo iară.
…Ce mic eram!… şi-aveam bilete fără loc…

Câte-amintriri, ce frig era atunci în tren!
Acum, ca şi atunci parcă aud vocea lui gravă, serioasă…
Şi-acum, ca şi atunci întreb: unde ne ducem?
Şi mi-a răspuns: acasă, fiule, acasă.

Published in: on 12/02/2013 at 6:11 am  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2013/02/12/amintiri-inghetate/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. „acasa, fiule, acasa.”
    Ar trebui sa-mi faci s mie una….o poezie🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: