Poveste scurtă de iubire

În taina unui oraş provincial
O idilă misterioasă se-nfiripă.
El, un domn director de spital,
Iar ea, doar o fetiţă ce-avea gripă.

În sărăcie mare se zbătea săraca,
N-avea nici bani pentru medicamente,
Însă citea pe Freud şi pe Seneca,
Şi o interesau banalităţile curente.

Într-o zi plină, aparent banală,
Când domnul director vizitează pacienţii
Se-ntamplă ceva cu bolnava senzuală,
Căci ea, trezi în dânsul, iar, bunele intenţii.

Şi-n ziua-aceea, ei, vorbiră întruna.
El, o lăuda continuu şi o compătimea,
Ea, se dădea modestă şi făcea pe nebuna.
Mărinimia lui firească, pe ea, o mulţumea.

Multe clipe plăcute au trăit împreună,
Însă-n vâltoarea vieţii, mersul greoi al iubirii,
Împiedică progresul şi goana lui nebună
Şi vine, trist, fatidic şi clipa despărţirii.

Idila sobră şi formală e fără de speranţă,
Însă pacienţii nu pot fi bănuiţi de ipocrizie…
Analiza medicală previne această mezalianţă –
Diagnostic: el suferă de mizantropie, ea, de ipohondrie.

Published in: on 19/11/2011 at 6:11 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2011/11/19/poveste-scurta-de-iubire-2/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: