Frison

Pe vremea când ploua cu gânduri nostalgice,
Când vântul împrăştia pe alei, naive iubiri firave,
Când încă se mai plângeau destinele tragice
Şi serioase prietenii se închegau ca nişte enclave –

Pe vremea-aceea îndrăzneala costa mai puţin,
Se înşirau adesea policrome gânduri pe foi albe.
Pe vremea-aceea nu credeam c-am să devin
Cel ce din corola de minuni face kitschoase salbe.

Se naşte o lume bolnavă-n cuget şi-n simţiri
Pe când bolile de demult se vindecă fără de rost
Lăsând în urmă fals, plastic şi veştede trăiri;
Copilăria – un zâmbet de copil, fad, trist şi anost.

E vremea târzie şi noaptea se repetă mereu,
E lumea amorţită, murim în ritm dement,
Concurând în topul favoriţilor lui Dumnezeu,
Cerşim belşug, pace şi să fie mai clement.

E bine dacă mai sunt încă bolnav acum.
Dintr-un colţ de pat să-ţi poţi imagina
Universuri găsite prin praful de pe drum,
E bine dacă încă mai poţi crea ceva…

Published in: on 23/12/2010 at 10:09 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2010/12/23/frison/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: