Gând mansuet

(celei care a întins mâna, zâmbind, unei umbre care cerşea în parcul trist)

Cu ochii mari şi limpezi ca o dimineaţă caldă de vară,
Te întrevăd prin euforia sentimentelor blajine.
O, vis plăcut, precum parfumul florilor de seară,
Te înfiripi în suflet precum simţirile divine.

Cu al tău zâmbet larg şi iertător,
Tu vindeci orice rană din cuget sau din suflet.
Prezenţa ta firavă mă-nvăluie uşor,
Iar în privire porţi un soare gigant şi violet.

Universuri se nasc şi mor, infinite gânduri dispar
Şi tot ce-a fost frumos şi tot ce-a fost urât
Se pierde fără urmă în veşnicul final,
Dar zâmbetul, ochii, visul, sincer, mi-au plăcut…

Published in: on 07/10/2010 at 1:03 am  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2010/10/07/gand-mansuet/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. daca dragoste nu e nimic nu e!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: