Ţie

Feerica seară cea plină de taine
Te-nvăluie toată ca pe-un cadou;
Doar razele lunii o să-ţi fie haine
Când vei lepăda pământescul mantou.

De sus, ca un vis, cobori aşa lin,
Cu ochii albaştri ca cerul senin,
Cu al tău zâmbet cald şi magnanim,
În viaţa-mi lugubră de anonim.

O mie de ani de-ar fi să-ţi mulţumesc,
Tot nu ar fi destul să te răsplătesc,
Căci tu m-ai facut să vreau să trăiesc
Când nu mai credeam că pot să iubesc.

Când luna-şi va revărsa lumina senzuală
Pe trupul tău superb şi alb ca de ceară,
Suav învăluit de liniştita seară,
Că am doar o viaţă, ce rău o să-mi pară…

Published in: on 09/07/2009 at 4:38 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/tie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: