Temniţa (celor condamnaţi la viaţă)

Viaţa este limitată de moarte,
Speranţa se stinge în resemnare,
Sentimentele sunt gânduri deşarte,
Eternul – doar o clipă trecătoare.

Zidurile reci şi umede se înalţă până la cer,
Un gri murdar şi gol e decorul lumii stinse;
Zgomotos, atârnă greu ruginite lanţuri de fier,
Transpiraţia se scurge pe frunţile încinse
Şi viaţa insistă…
Plămâni scuipaţi în sânge, salivă şi spume,
O viaţă în chinuri şi groaznică penurie,
În întuneric şi frig, departe de lume.
Ce linişte! nici umilinţa nu mă mai înfurie.
Şi viaţa insistă…
Ftizie şi gânduri macabre ce bântuie mereu,
Atât a mai rămas din întregul ce forma
Un biet sărman singur mereu, fără noroc şi-ateu,
A rămas doar speranţa să moară ultima,
Căci viaţa insistă.

Published in: on 09/07/2009 at 1:29 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/temnita-celor-condamnati-la-viata/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: