Taverna

E o cârciuma plină cu oameni tăcuţi,
E taverna celor de soartă bătuţi…
E cămara cu trupuri fără suflete,
Minţi obosite, venite să se îmbete.
Parfumul trecutului îi poartă haotic
Prin lumea naiva a visului erotic,
Prin himerica bucurie liniştită
A împlinirii iubirii cea mult dorită.
Trecutul ce putea să se-mplinească,
Trecutul ce putea să-i mulţumescă…
Însă, cu asprime, soarta i-a pedepsit
Şi-aici toţi cei oropsiţi s-au întâlnit
Şi zac neclintiţi, nu scot un cuvânt,
Nu râd, nu plâng, taverna-i un mormânt…
Mormântul lor, al celor care-au obosit,
Mormântul celor care, sincer, au iubit,
Însă visul lor modest nu s-a-mplinit,
Iar sufletele chinuite, au murit…
Şi au rămas nedumeriţi, să-ndure prin tavernă,
Viaţa ce le-a ramas, cu steagul coborât în bernă.

Published in: on 09/07/2009 at 3:53 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/taverna/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: