…Şi totuşi nimic

În galaxia unde eternul alb se stinge-n negru,
Unde ce e imens poate fi mic şi totu-i relativ,
Căutăm înţelepciunea judecătorului integru
Urmând fără să vrem acel instinct nativ.
Rătăcim de-atâta timp sau poate doar de-o clipă
Şi nu găsim răspunsuri şi nu găsim lumină,
Căci repede se pierde ce de-abia se-nfiripă
Şi ne-ntrebăm zadarnic ce şi când o să vină.

Şi zboară-n stoluri păsări călătoare,
Oamenii în linişte se sting fără urmă,
Eternul e doar o clipă trecătoare,
Iar viaţa e o boală ce moartea o curmă.
Căci drumul acesta nu duce nicăieri
Sunt doar întrezărite miraje-n care speri.

Poţi spune că ai orice un om poate avea,
Că lumea e a ta, depinde cum vei interpreta.
Poţi spune că meriţi şi ţi se va întâmpla,
Dar totu-i relativ, depinde de decor;
Venind de nicăieri, pornit spre viitor,
Tu vei rămâne acelaşi teoretic muritor…

Şi totuşi ai voie să speri,
Şi totuşi poţi crede-n ceva
În drumul tău spre nicaieri
Şi totuşi te poţi înşela.

Published in: on 09/07/2009 at 1:30 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/si-totusi-nimic/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: