Post mortem

Vă rog, nu vă-ntristaţi prea tare dragii mei;
Nu mă goniţi, nu mă-njuraţi, nu mă certaţi,
Căci o s-adorm şi eu ca mulţi alţi farisei,
Ce n-au putut ca vouă să vă fie fraţi…

Vă rog, să fiţi creştini şi să iertaţi
Ruşinea de a mă avea confrate;
Şi tot ce-a trebuit să înduraţi
Când, fără să vreţi, v-am fost aproape…

Curând, eu o să plec, pedeapsa să-mi primesc,
În lumea celor care n-au iubit
Şi s-au născut din mila Tatălui Ceresc,
Şi tot din mila Lui, au şi murit…

Uitând tot ce am fost şi-am însemnat,
Adorm la umbra milenarilor castani…
Ce nevoie mai are un damnat
De înviere, dacă-i mort de mii de ani?…

Mă dor toate ideile închise
Într-un schelet – căci viu eu nu mai sunt,
Iar rândurile-acestea vă sunt scrise
De umbra mea rămasă pe pământ…

Anunțuri
Published in: on 09/07/2009 at 12:59 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/post-mortem/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: