Ploaia

Din cer cad lacrimi pentru noi,
Căci suntem tare goi.
Nu mai avem sensibili nori
În suflet, nici vapori
De trist regret, căci a murit
Şi ultimul sosit…
Să vadă lumea cât de cruntă
E ploaia sfântă
Când cu inima blajină,
Fără a avea vreo vină,
Ia asupra ei orice blestem,
Frica celor ce se tem
Şi tuturora le curmă durerea:
O ia şi-o plânge ea,
Apoi cuminte se retrage în răcoare
Şi-n urmă lasă soare.

Reclame