N-am să uit…

Azi soarele de aur se stinge răvăşit
În cerul mare-albastru şi fără de sfărşit.
E cald afară, şi pe căldura cea toridă
Se bucură un suflet în firea lui timidă…

Dar ieri, în noaptea neagră şi meschină, luna
Părea un mort frumos ce tot râdea într-una,
Şi râsul lui isteric îmi rămânea în minte.
O! Ce dulci erau atunci aducerile-aminte…

Mereu singur rămâi când lor nu li te-asemeni,
Căci toţi mi-erau străini şi nu mă ştia nimeni…
Doar ploaia şi cu vântul, amici ce nu te mint,
Te-ndrumă atunci când doarme luna de argint.

Dar într-o zi de toamnă ce-o voi visa mereu,
Din mila nesfârşită ce-o are Dumnezeu
De toţi străinii lumii ce plâng de chin şi dor,
Te-am cunoscut pe tine – un suflet călător…

De pleci, să ştii că ai fost un ultim început,
Iar mâine-o să-mi lipsească acest fior plăcut…
Se va aşterne noaptea, la fel ca în trecut,
Cu haosul din bezna în care m-am născut.

Published in: on 09/07/2009 at 4:10 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/n-am-sa-uit/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: