Elegie

E seara rozelor ce mor
În parcul plin cu frunze moarte,
Iar amintirile ce dor
Spulberă fanteziile deşarte.

E seara ultimului vapor
Ce-a ancorat în portul vieţii,
Plecând spre sumbrul viitor
Odată cu venirea dimineţii.

E seara celor veşnic trişti,
Ce merg nainte-n drumul lor
Spre lumea mediocrilor artişti
Privind în jos spre putredul covor.

E seara insuccesului creştin,
Cu falsitatea aberantă a iubirii,
Când Abel e ucis de Cain…
Ascultă! e seara desparţirii!…

Anunțuri
Published in: on 09/07/2009 at 3:32 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/elegie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: