Copiii nimănui

Bezmetic aleargă, au faţa aprinsă,
Privirea turbată şi inima stinsă…
Sunt nenorociţii cei dintâi prin lume,
Sunt blestemul păcatelor străbune,
Iar lumea lor e iadul lumilor păgâne,
Toţi sfinţii au vrut, parcă, pe ei să se răzbune…

Să fie oare banul credinţa lor dintâi?
Oare n-au suferit până acum destui?
Oare să fie năzuinţa boala copiilor?
Oare nimic uman nu mai contează-n faţa lor?
Să fie oare, aceşti oameni, copiii nimănui?
Că, de-a murit tată sau mamă, n-au plâns la căpătâi!…

Published in: on 09/07/2009 at 3:32 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/copiii-nimanui/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: