Caverna cancerului

„Ieri”, era o zi ca oricare alta dinainte de „atunci”;
„Azi”, nu mai există pentru mine!…
Nu-i foarte simplu trecutul să-l arunci.
Caverna cancerului se adânceşte-n mine…

Cu demnitate cel ce va iubi lumina,
De cecitate va suferi, lăsând cortina
Deasupra scenei vieţii lui de mizerabil.
Oribil destin, să fii de fapt un calofil…
Ireproşabil, şi-a dus crucea până la capăt,
Urmându-şi Cristosul, fără a-ntreba
De-i rău ori bine, sau la sfârşit: „ce capăt?”,
Orbeşte îşi urma drumul fără a se văita…
Însă cavoul întunecat şi rece îl aşteapta,
Şi e atât de rece că a-ngheţat şi focul lumânării
Ce ardea vioi şi-adesea pâlpâia,
Anunţând paşii lui repezi spre ziua-nmormântării.

Şi-n viaţă, femeia e singurul mister
Ce adânceşte mai mult caverna cu cancer,
Iar în poezia tristă, ultimul mister
E că suntem unul şi acelaşi, eu cu el.

Published in: on 09/07/2009 at 3:31 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/caverna-cancerului/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: