Cântec bolnav

Din bunăvoinţa recelui pământ,
Se-nalţă iar, ideea mea născută
Din betonul rece-al plăcii de mormânt
Ce-mi va ascunde veşnic faţa slută…

Se-nalţă iar, spre cerul negru,
Spre haotica lume de vis a sfântului
Ce-a fost cândva demult integru,
Dar a capitulat în faţa desfrâului.

Linişte, întuneric, pace, în sfârşit;
Gândeşte-te doar la…tine.
Ideea ta va tinde la plus infinit
Şi aşa va fi mai bine!…

Published in: on 09/07/2009 at 1:58 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/cantec-bolnav/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: