Cântec bolnav II

Nu sunt cine mă cred!
Şi…ştiu! eu tot cine nu sunt mă cred,
Şi-aş vrea să nu mă mai cred…
Dar cred că eu nu pot să nu mai cred.
Sunt bolnav şi o să mor curând…
Cenuşiu e cerul meu şi-al lor,
Şi-o să murim cu toţi pe rând,
Ce am eu şi ce au ei – nimicul tuturor –
Şi-al nimănui şi-al lor şi-al meu…
Iar dacă la fiecare carte ce-o citeşti,
Trăieşti o viaţă, înseamnă dragul meu,
Că-n viaţa de acum ce o trăieşti
Vei alerga doar după nemuriri şi pocăiri
Ce te vor salva de mizeria vieţii pentru care
Într-o viaţă anterioară te-ai luptat din greu.

Anunțuri
Published in: on 09/07/2009 at 2:01 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/09/cantec-bolnav-ii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: