Vouă

Ei au fost stăpânii lumii, căci prin ei am cunoscut
Toate câte le cunoaştem, fără ei n-am fi putut
Să avem ce-avem acuma, far’ s-o luăm de la-nceput.
Ei au fost deci începutul, noi suntem o continuare
La ceea ce ei pe vremuri inimoşi au conceput.
Ei sunt, deşi morţi demult, glasul artei viitoare…
Niciodată îndeajuns să mulţumim n-o să putem,
Lor – ce au creat frumosul şi ne-au dat tot ce avem.
„Rămâneţi dară cu bine, sânte firi vizionare”,
Într-o lume pustiită, fără fapte înălţătoare,
Noi, ca şi recunoştinţă vă dăm un loc în manuale
Şi…să nu fie prea puţin, vă cinstim la sărbători,
Sau prin baruri, discoteci pe la vreo aniversare.
„Căci vagabonzii sunt enigma eternului –de-atâtea ori-
Şi ei de-atâtea ori vă iartă, de câte ori îi necinstiţi!…”
Iar de vedeţi un om fară cultură, nu râdeţi fraţilor, fugiţi!…

Reclame