Torţionarul din lupanar

Nu era un om obişnuit
Acela care-ntâmplător
M-a întâlnit, l-am întâlnit
În drumul lui de călător.
Ne-am cunoscut fără să vrem pe stradă,
Unde cu-n vicleşug neîntâlnit,
Fără ca mintea mea să înţeleagă,
Cu ochii ei himerici m-a vrăjit.
Şi timp îndelungat m-a torturat,
M-a amagit cu ochii ei adânci
Şi mi-a promis iubiri şi s-a jucat
Cu sufletu-mi întreg pe-atunci.
Şi crezul meu vetust l-a înşelat,
Iar visul mie cel mai drag,
Purtându-l prin deşert l-a însetat
Până-a trecut al morţii prag.
Ce voia ea, nici azi nu înţeleg,
Stând pe o bancă-n parc sub felinar,
Mă tot întreb cum de-am putut s-aleg
Din toţi, un torţionar din lupanar…

Anunțuri
Published in: on 08/07/2009 at 10:15 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/tortionarul-din-lupanar/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: