Sunt prea sărac…

“Mai repede ar trece o cămila prin urechile acului, decât un om bogat în Împărăţia Cerurilor.”
 
Ce zi frumoasă ar fi azi
Dac-aş putea să mă împac
Cu gândul că trebuie să rabzi
                                  Orice, când eşti sărac!…
O! ce n-aş da să uit măcar o zi
De greutăţile ce îmi prefac
Gândurile toate în fantezii,
                                  Să uit că sunt sărac!…
Din imposibila mea stare
De om bolnav, în care zac
Nu se-ntrevede nicio zare,
                                  Decât un logo: eşti sărac!…
A firii sadică speranţă
O port mereu în tot ce fac…
Norocu-i veşnic în vacanţă
                                 Când este vorba de-un sărac.
Şi nici a soarelui lumină
Pe care-o vede şi-un ortac
La mine nu mai vrea să vină,
                                Din cauză că sunt prea sărac!…
Am încercat să-mi fac prieteni
Făcându-le la toţi pe plac,
Dar când cu ei nu te asemeni
                                Singur rămâi, când eşti sărac…
Şi-n viaţă singur am rămas
Ca un pietroi pe fund de lac;
Nu am în urmă ce să las
                                Decât un gând de om sărac…
Rămas acum fără de glas,
I-am dat şi ultimul colac
Ce l-am primit la parastas,
                                  Altui sărac.
Când o să mor, sicriul meu
Va fi din coajă de copac…
La mine chiar şi Dumnezeu
                                 Va fi sărac!?…
Ce cruntă este sărăcia…
Eu, casa mi-o port într-un sac!
Ce scurtă-ţi este pledoaria
                                 Când eşti sărac…
Sunt prea sărac să am soţie
Aşa că o să mor burlac;
Nici moartea nu mai vrea să vie
                                 Cănd eşti sărac!…

Published in: on 08/07/2009 at 9:08 am  Comments (3)  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/sunt-prea-sarac/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. De multe ori am dus si eu multe monologuri interminabile cu mine dar rareori am incercat sa le transpun pe o bucata de hartie!Cred ca totusi ar fi iesit „treburi grele”.

    „Saracia” e de 2 feluri.Saracie material si saracie sufleteasca.Daca lipseste a doua varianta atunci cred k degeaba mai traim.Uneori cam greu convietuiesc cele doua feluri de saracie!Rar intalnesti un om sarac cu sufletul si bogat financiar!In fond un om „sarac”e un om care uita sa traiasca,un om care nu lupta pt.ceea ce a venit aici,un om care nu se incarca spiritual,care nu acumuleaza niste cunostinte,care nu citeste poezie,un om care uita sa fie romantic.Ar trebui sa vedem in orice ceva care sa ne faca sa zambim,chiar daca uneori suntem prea saraci si lipsiti de viata incat uitam sa schitam un zambet,chiar daca tarisoara noastra ne spulbera visele si sperantele la ceva mai bun.La urma urmei toti murim „saraci”.

    Era o povestioara in care un barbat nu prea bogat se intoarce de la munca f stresat si trist.Pe fata lui nu era nici un zambet.Acasa il astepta sotia si cei 2 copii.Cand ajunge in fata casei..un copac urias il umbreste de soarele care inca mai ardea pe cer.Brusc omul incepe sa zambeasca sa fie altfel.
    Intra in casa e intampinat de sotia si cei 2 copii.Ii imbratiseaza zambeste,e implinit sufleteste uita de toate.
    A doua zi dimineata cand pleaca si trece de copacul cel mare gandurile iar ii revin,e din nou trist deprimat,stresat,incearca sa gaseasca solutii la toate problemele lui.
    Cand ajunge la munca il intreaba un prieten.Prietene,de ce esti asa de abatut?de ce acasa mereu esti altfel zambesti,traiesti pur si simplu nu ai griji,nu iti mai pasa de nimic si in rest esti asa!?
    El ii raspunde pe un ton f calm.Prietenul meu cand ajung acasa arunc toate gandurile care ma deprima in copacul din fata casei.Imi i-a el povara din timpul zilei si seara sunt linitit..si dimineata ii i-au din nou povara care i o las seara.restul se subintelege..

  2. Bogatia este in sufletul nostru!
    Esenta noastra este una divina!
    Nimeni nu este niciodata sarac in niciun fel!

  3. Nu esti singur. Eu sunt acum in secunda asta alaturi de tine cu sufletul si gandul.Mai exista pe lumea asta si altfel de cai de comunicare decat cele evidente si la indemana. Ai cea mai de pret bogatie: un suflet curat in care ne-ai lasat sa citim cu fiecare vers al poeziilor tale. Valorifica-ti mai departe talantii cu care ai fost trimis aici.Ne place sau nu asta e, suntem trimisi aici in „misiune”.Nu putem opri planta ca sa ne dam jos dar ne putem lasa fascinati de creatia lui Dumnezeu si poate asa vom ajunge sa ne consideram bogati si norocosi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: