Lacrimi de umorist

În timpul său, glumind mereu
Trecea voios prin viaţă
Un umorist ajuns la apogeu
Cu zâmbetul pe faţă.
În ochii lui umezi şi mari,
Izvor de fericire,
Puteai cu totul să dispari
Să nu-ţi mai vii în fire…
Clipe plăcute-a dăruit
Celor ce-l ascultau
Şi-ntotdeauna-a fericit
Pe cei trişti ce plângeau.
Dar într-o zi a întâlnit
În parcul gol o umbră
Şi de atunci n-a mai zâmbit
Şi a-nceput să plângă.
E seară, iar veşnicul apus,
Cu sânge şi-ntuneric,
Mânjeşte cerul ce s-a scurs
Peste râsul isteric…
Şi totuşi râd cei trişti, cândva;
Vor plânge şi cei fericiţi,
Căci nimeni nu se va schimba,
Suntem cu toţii obosiţi.
Nu vor privi în urma lor
La el, căci el e trist…
Va picura doar dintr-un nor
Lacrimi de umorist.

Published in: on 08/07/2009 at 2:41 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/lacrimi-de-umorist/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: