Jocul de-a viaţa

– Adiere plăpândă de aripi aurite,
Ce faţa asudată şi fierbinte răcoreşti,
Dând farmec şi speranţe-ntrezărite
Unei vieţi chinuite, bolnave şi groteşti,
De ce ne amageşti?
De ce ne pedepseşti atât de crunt?
Când viaţa e-acelaşi cerc meschin,
Tu ne prezinţi miraje ce nu sunt;
Visând să fim mereu ilustrul pelerin,
Ne chinuim zadarnic, când noi aceiaşi o să fim…
De ce ne amăgeşti cu basme şi poveşti,
Când însuşi sensul vieţii nu poţi să îl găseşti?
Cum poţi după o viaţă în care ne ocroteşti,
Când vine ceasul morţii în ochi să ne priveşti?
Şi blând, când ne zambeşti în vis
De ce nu spui că nu vom fi decât ce-am fost,
Căci viaţa e un compromis
Şi că nimic din ce realizăm nu are rost?…
……………………………………………………………
Iar spiritu-adierii de aripi aurite,
Şoptind, răspunde duios şi cu glas viu:
– Voi, suflete hoinare, seci şi prăfuite,
Trecând fără vreun rost prin marele Pustiu,
Ce căutaţi haotic comori întrezărite;
Nimic nu are moarte, nimic nu este viu…

Published in: on 08/07/2009 at 11:58 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/jocul-de-a-viata/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: