Înainte de ION MINULESCU

de ION MINULESCU (De vorbă cu mine însumi – 1913)
                                                                                   lui George Brăescu

Porniseră cu toţii în zori de zi…
Pe dealuri,
Pădurile albastre priveau spre răsărit –
Priveau cu lăcomia arhaicelor valuri,
Ce-aşteaptă naufragiul întaiului pornit…

Porniseră cu toţii în zori de zi…
Copiii
Purtau pe umeri prapuri de doliu,
Fredonând
Versetele-nvăţate din cartea-n care fiii
Desăvârşesc doctrina părinţilor,
Şi-n rând
Cu ei,
Purtând pe umeri un Crucifix enorm,
Bătrânii, trişti ca umbra din ştersele contururi,
Păşeau tăcuţi ca spectrul Pontifilor ce dorm
De veacuri în cavoul supremului „de-a pururi”…

Porniseră cu toţii şi luaseră cu ei
Întreaga moştenire de datini
Şi credinţe,
Şi sclavi celui mai mare Evreu dintre Evrei,
Duceau cu ei povara eternei năzuinţe…
Duceau cu ei povara culcatului pe cruce,
Şi se-ntrebau bătrânii:
– De ce-i aşa de greu,
El, ce şi-a dat cuvântul că-n veci ne va conduce,
El, cel de o fiinţă cu tatăl Dumnezeu?…

Porniseră cu toţii din ţara-n care morţii
Trăiau, ca şi-altădată, în cei ramaşi în viaţă –
Din ţara-n care morţii sunt Domni,
Iar pragul porţii
E singura-ndrumare a celor care-nvaţă
Ce-i Bine,
Rău,
Mic,
Mare,
Etern
Sau trecător…

Porniseră cu toţii din ţara-n care-ai lor
Şi ei
De-atâtea veacuri plângeau fără să ştie
De ce n-aveau în gloata de Noi, un singur Eu,
De ce-n întreaga ţară, ca şi într-o parodie,
Trăiau atâţia Apostoli,
Şi nici un Prometeu!…

Dar încotro?
Spre care altare se-ndreptau,
Spre care-atotputernic,
Spre care-aproape-ascuns,
Nu se-ntreba nimeni…
Pribegii nu ştiau
Decât că merg nainte… şi atât li-era de-ajuns!…

Dar astăzi unul,
Mâine altul,
Cei bătrâni
Însângerau noroiul de-atâţia-însângerat,
Şi-nvinşi de greul celui mai bun dintre stăpâni,
Mureau sub greul celui pe Crucifix culcat!…
Mureau ca şi martirii din primele decenii,
Mureau cu mulţumirea că-n urma lor copiii
Vor duce mai departe funebrele vedenii
Şi alte noi versete în cartea nebuniii
Vor scri!…
…………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
Sărmani bătrâni!…
Copiii v-au trădat,
Căci prapurele negre demult le-au aruncat.
Din vechile versete n-a mai rămas nimic
Decât o parodie purtată-n pas de dric,
Iar peste cele patru simbolice cuvinte
Copiii şi nepoţii
Au mâzgălit cu sânge cuvântul:
„Înainte”!…

Published in: on 08/07/2009 at 11:07 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/inainte-de-ion-minulescu/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: