Fără speranţe

„Niciodată un om condus doar de interesul propriu nu va putea iubi pe nimeni altcineva, decât pe sine. Când frumuseţea exterioară o depăşeşte pe cea interioară, omul devine un obiect.”

Un om printre oameni,
O umbră, o fantomă, un gând,
Un alt eşec, un nimeni,
Un alt paria de rând.

O voce stinsă,
Un copil abandonat
În lumea întinsă,
Părăsit de toţi…
Ciudat…
Şi totuşi poţi
Să îţi închipui
Un om fără speranţe
Trădat de chipu-i.
Hidos şi norocos,
Frumos şi ghinionist,
Şi fără de folos…
Deştept şi trist,
Prost şi bucuros,
Dar toate acestea n-au contat
Şi viaţa lui s-a isprăvit…
Ce îşi dorea cu-adevărat
Nu s-a aflat –
Bătrân, foarte devreme a murit.

Putea, dar nu voia,
Voia şi nu putea…
Şi uite-aşa,
Se-ncheie fatal, un alt caz banal,
Căci azi muri chiar visul lui final.

Published in: on 08/07/2009 at 8:49 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/fara-sperante/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: