Epilog sentimental

Ascultă! ecoul ultim al romanţei fără subiect.
Priveşte în zarea largă… Vezi! niciun proiect…
Ţi-am spus că noi doi am fost doar unul încă de la început,
Dar nu pentru că ne-am contopit, ai fost doar tu! n-ai priceput?
Şi-acum ascultă-ţi năzuinţa-n continuare…
Sper să găseşti ce nimeni n-a găsit vreodată,
Să poţi desăvârşi postuma împăcare,
Să regăseşti o nouă viaţă, cum era odată.
Ştiu că-ţi pare rău! măcar atât cât să te crezi tu pe tine.
Ştiu că am fost şi sunt ghinionist poftind lângă vitrine!…
Poţi pleca liniştită, nu rupi nimic din mine.
Ce ar mai fi de rupt? doar sinele din sine…
O caldă sărutare şi-o lacrimă în vânt
Sunt tot ce voi avea eu – proaspătul mormânt.
Tremurând şi depănând amintiri dintr-un trecut nesigur,
În trenul morţii, într-un separeu numit cavou, eu singur
Voi sta rece, nemişcat, uitând de viaţă şi de sine
Şi poate doar gândul la tine în viaţă mă va ţine…
Iar dacă în viaţă iubirea îţi va părea ceva suspect,
Ascultă, ecoul ultim al romanţei fără subiect!

Anunțuri
Published in: on 08/07/2009 at 11:33 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/epilog-sentimental/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: