Pe cărările pe unde toţi au trecut în grabă,
Zac frunze moarte în urmele ce au rămas.
Mergem înainte, fără ca nimeni să-nţeleagă
Unde şi pentru ce vom face urmatorul pas.
Şi poate doare, sau poate ne e bine,
Oricum ar fi, nu suntem singuri…
Sau poate-ar trebui să mă despart de mine
Oricum ar fi, nu vă las singuri.
Şi-atunci când te vei simţi mai bine,
Când vei ajunge unde ţi-ai dorit
Să nu-i uiţi pe cei de lângă tine,
Căci fără ei nu ai fi reuşit.
Anunțuri
Lasă un răspuns