Crima copilului precoce

Copilul, ce-avea numai cinci ani,
Cânta, scria şi desena frumos
Şi învăţase de la veterani
Cuvinte mari care-i vor fi de folos.
Avea limbaj ales şi juca bine şah,
Afară cu copiii nu ieşea,
Ştia pe dinafară „Plumb” şi „Epitaf”,
Era nehotărât, se tot gândea…

Copilul de numai zece ani
Era cel mai bun la-nvăţătură,
Un titan printre sute de nani,
Privind in jurul său cu multă ură.
Era olimpic, un om eminent,
Ştia despre nadir, despre zenit;
Era precoce şi eficient,
Însă era singur, slab şi chinuit.

Copilul de cincisprezece ani,
Deşi îl ştiau toti şi-l admirau
Avea camera lui şi avea bani,
N-avea prieteni, toţi îl ignorau.
El nu tolera pe cei de vârsta lui
Ce gândeau simplu, râdeau şi se jucau.
La ce bun să ştii când nu ai cui
Să spui despre templul din Macau?…

Fără noroc, slăbit şi depresiv
Impasibil primind „ce va să vină”,
Din trecutul glorios ajuns, regresiv,
Să muncească din greu într-o uzină.
Seara, redescoperind cărţile copilăriei
Regretele-l cuprind, greşelile îl dor,
Pe jos mii de volume dau patimă urgiei,
Deasupra lor copilul se leagană uşor.

Published in: on 08/07/2009 at 2:04 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/crima-copilului-precoce/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: