Credeam că eu fac excepţie… (primele creaţii – 1997)

printre primele poezii – 1997

 

Dac-ai şti cât am sperat că tu îmi vei vorbi
Aşa cum nu o face nimeni, aşa cum doar tu ştii
Despre o viaţă zbuciumată şi plină de durere
Unde doar visele şi tu sunteţi a mea avere.
O să încep să povestesc o viaţă plicticoasă
Acum, când te-am pierdut pe tine, chiar dureroasă.
Aşa cum nu poate trăi o plantă fără apă,
Aşa şi lipsa ta în inima mea sapă
O groapă plină de amar şi vise spulberate
De inocenţa de copil şi trei vorbe uitate…
Speranţa şi mândria de mult m-au părăsit
Lăsând în urma lor un suflet grav rănit;
Acum ce mai contează anii care-au trecut
Dac-au trecut degeaba şi eu n-am priceput
Că dragostea adâncă se întâlneşte greu
Şi că-n copilărie te amăgeşti mereu?
Sau asta pot eu spune, căci cu norocul meu
Puteam să mor demult, dar n-a vrut Dumnezeu.
…………………………………………………………………..          
Mai liniştită-i moartea cu sadica ei fire
Decât întreaga viaţă să suferi din iubire.

Published in: on 08/07/2009 at 8:03 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/credeam-ca-eu-fac-exceptie-primele-creatii-1997/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: