Concluzie

Florile erau mai luminoase mai demult,
Şi oamenii mai blânzi, mai tandrii, mai duioşi.
Acum e altfel, în prezentul cel incult,
Oamenii sunt răi, bolnavi şi dubioşi.

Era mult mai simplă şi mai frumoasă viaţa…
Poate că nu sunt de acord cu mine unii,
Că e mai bun ce-i vechi, dar nu-şi privesc ei faţa,
Privirea-nsângerată, nu simt sfârşitul lumii?…

Reclame