Calmul despărţirii

E noapte afară şi luna e tristă,
Timpul parcă nu mai există.
Vântul adie mângâietor prin noapte
Şi mor în pustiu mii de visuri deşarte.
Femeia, în casă lângă foc pe canapea stă întinsă,
Felină obsedată de plăcerea de a fi învinsă,
Afară, prin noaptea rece, atmosfera se-încarcă,
Vântul clatină alene un spânzurat de-o cracă…
E doar năzuinţa sau viaţa insistă?
E noapte afară şi luna e tristă…

Reclame
Published in: on 08/07/2009 at 12:36 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://anonimunotoriu.wordpress.com/2009/07/08/calmul-despartirii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: