Versuri pentru ea IV

Un fior cuminte,
O răsuflare caldă…
Îmi aduc aminte
Lumina ce scaldă
Faţa ei blajină,
Într-o zi de toamnă,
Şoapte în surdină,
Şoapte ce te-ndeamnă
La fapte profane.
Iar în ale tale
Palme diafane,
Ca nişte petale,
Sufletul mi-l pun
Singur să rămân…

Published in: on 09/07/2009 at 4:46 am  Comments (1)  

Versuri pentru EA III

Parfumul florilor, asemeni cu răsuflarea ta,
Mă însoţeşte-n lumi de vis, pe când privirea ta,
Mă linişteşte, mă-mbunează, mă trece piaza rea;
Tot Raiul sfânt îl port în suflet când lângă mine-i Ea…

De boli, coşmaruri tu mă vindeci, iar răul ancestral
Şi gândurile-ntunecate îngheaţă şi dispar
Când tu-mi oferi, fără să ştii, imboldul colosal
De a-mi jertfi toată fiinţa pe al iubirii-altar.

Published in: on 09/07/2009 at 4:45 am  Comments (1)  

Versuri pentru ea II

Îţi mulţumesc pentru puţinul ce mi-ai dat,
Îţi mulţumesc c-ai existat…
A fost frumos tot ce s-a întâmplat,
Păcat că n-ai aflat…
Păcat că eu nu am avut curaj
Să-ţi spun că-mi placi,
N-am reuşit să trec de-acel baraj
Pe care-l faci.
Arid mi-e drumul ce-l urmez,
Căci nu mi-e bine,
Trăiesc din ceea ce visez
Şi mint că-i bine.
Sunt singur şi aş vrea s-aud,
Doar vocea ta,
Însă amorul meu cel crud
Nu m-ar lăsa.
………………………………………………….
Azi este frig şi-afară plouă,
E doar o simplă zi din viaţa ta,
Iar mâine va fi soare – o zi nouă,
Doar pentru tine, căci AZI e viaţa mea…

Published in: on 09/07/2009 at 4:43 am  Scrie un comentariu  

Versuri

Să nu mă crezi când îţi voi spune: “te iubesc!”,
Să fugi de mine şi de tot ce îndrăgesc,
Căci mă voi pierde în marea celor mulţi
Şi-atunci, orice ţi-aş zice, tu să nu m-asculţi!
Da! va veni şi ziua-n care nu voi mai iubi,
Iar îngerul ce-l am în mine, va muri…

Published in: on 09/07/2009 at 4:40 am  Comments (3)  

Uitare

E pustiu în jurul meu, cei ce nu mă ştiau m-au uitat,
Doar ea să nu mă uite am sperat,
E pustiu în lume şi-i mare păcat,
Şi umbra sufletului meu a plecat…
Bătrânul ceas din turn atunci a stat
Şi până azi nimeni la el nu a umblat,
Poate un demon sau un înger rătăcit
Să-ntoarcă înapoi timpul ce l-a furat
Ceasul din turn sau cine l-a oprit.
Şi sufletul a plâns şi-a aşteptat,
Dar nimeni de atunci nu a venit.
Îmi este sufletul îndurerat,
C-a tot sperat şi-a tresărit
Când numele ei l-a auzit,
Dar umbra lui n-a mai sosit,
Şi-atunci, uitat de toţi, el a murit.

îţi aminteşti ce-mi promiteai?!…
Mă vei uita!
Căci şi uitarea e parte din firea omenească.
Şi-ţi aminteşti? pe-atunci zâmbeai…
Privirea ta
Ce mă vâna, părea că-n veci voia să mă iubească…

Published in: on 09/07/2009 at 4:38 am  Comments (1)  

Ţie

Feerica seară cea plină de taine
Te-nvăluie toată ca pe-un cadou;
Doar razele lunii o să-ţi fie haine
Când vei lepăda pământescul mantou.

De sus, ca un vis, cobori aşa lin,
Cu ochii albaştri ca cerul senin,
Cu al tău zâmbet cald şi magnanim,
În viaţa-mi lugubră de anonim.

O mie de ani de-ar fi să-ţi mulţumesc,
Tot nu ar fi destul să te răsplătesc,
Căci tu m-ai facut să vreau să trăiesc
Când nu mai credeam că pot să iubesc.

Când luna-şi va revărsa lumina senzuală
Pe trupul tău superb şi alb ca de ceară,
Suav învăluit de liniştita seară,
Că am doar o viaţă, ce rău o să-mi pară…

Published in: on 09/07/2009 at 4:38 am  Scrie un comentariu  

Rugăminte

Doar trecător prin lumea asta,
Ca şi un tren printr-un tunel,
Sunt doar un negru punct în vasta
Inocenţă dintr-un bordel.
Nu ştiu în cine să mai cred…
Apar profeţi de peste tot,
Vreau doar în El să mă încred,
Dar sunt prea singur şi nu pot.
Te rog pe mine să mă ierţi,
Căci nu prea ştiu ce îmi doresc;
Însă te rog să nu mă cerţi,
Nu-i vina mea că te iubesc.
Sunt umbra celui ce a fost
Demult un om de viaţă plin,
Acum sunt gol, un chip anost
Cu ochi adânci plini de venin.
Sunt doar un om răzbunător,
Urăsc pe cei din jurul meu,
M-apasă fericirea lor…
Oare singur voi fi mereu?
N-am vrut să fiu stăpânul lumii,
Să fac din babe, balerine,
N-am vrut să cuminţesc nebunii,
Eu nu te-am vrut decât pe tine.
Ce mulţi au plâns în urma ta…
Şi vor mai plânge de acum,
Lacrimi amare vor vărsa
Hrănind al vieţii tale drum.
Eu îţi promit că n-o să plâng
Şi nici nu o să-mi pară rău
Când inima o să mi-o frâng,
Căci eu voi fi mereu al tău.
Şi te mai rog încă ceva:
La cei ce plâng nu te gândi,
Căci, crede-mă, nu-i vina ta;
Ei au iubit şi vor iubi
Cu-aceeaşi rece falsitate
De om meschin şi egoist
Şi cu imensa vanitate
Ascunsă într-un om simplist.
Nu îţi pot spune tot ce simt,
Sunt sec şi fără minte,
Mi-am exprimat însă succint
O mare rugăminte.

Published in: on 09/07/2009 at 4:34 am  Scrie un comentariu  

Răspuns

răspuns la poezia “Ochi verzi” de T. R.

Sfiala primelor emoţii din mecanismul cel greoi
Pe care toţi îl au în ei, dar prea puţini îl înţeleg,
E ca o floare între copaci sau curcubeul între ploi;
Dar faptele defăimătoare sunt traume ce nu se sterg.
N-am încuiat durerea-n mine să fiu pe placul tău şi-al lor,
Eu nu maschez nicio faţadă de dragul “rozelor ce mor”,
Ce am, e-n mine, şi mă doare, dar n-arăt asta tuturor,
Căci plânsul, mila şi cerşitul nu-s demne de un luptător.
Acel veşnic perete, rece, rigid şi umed, ce m-a-ngropat de viu
Nu e decât un val de apă poluată ce va muri în pustiu…
Iar sufletul din mine, ce doarme în perete, va fi într-un târziu
Stropul de apa vie care îmi va arăta cum trebuie să fiu.

Cum să râd, dacă sunt singur?
Nu pot decât să râd amar.
Cum să fiu, dacă sunt sigur
Că tot ce fac e în zadar?…
Ştiu că am spus că lângă mine
Întotdeauna doi prieteni stau,
Dar când eşti rău, El nu mai vine…
Şi parcă nici natura n-o mai vreau,
Că face numai ce vrea Ea
Şi uneori îmi pare că e tristă,
Chiar mai tristă ca Bacovia;
Şi-mi pare că nu mai am loc pe listă…
În ochii mei spui c-ai vazut iubirea
Şi-un suflet bun, şi-un om ADEVĂRAT?!
Dar eu cred că ai confundat pieirea
Cu entuziasmul primului plecat.
Eu, ca şi tine, trăiesc minunea vieţii
Cu golurile pline de lipsuri şi-ntrebări,
Cu inocenţa pură a tinereţii
Şi cu minciuna goală a primei eschivări.
În toiul unei vieţi secetoase
Firava-mi este prezenţa,
Mă răcoresc cu priviri păcătoase
Şi plictisesc evidenţa.
Nu pot să iubesc cum aş vrea,
Mă chinuie…ochii de copil,
Sau poate imaginaţia mea…
Sau poate că sunt “pedofil”?…
Să îmi aduc aminte de cei trişti?!
Sunt veşnic stins şi nu insist
Să fac din oameni simpli, artişti,
Aş deveni un narcisist.

Published in: on 09/07/2009 at 4:29 am  Scrie un comentariu  

Pentru tine

Nu ştiu dacă-i real sau doar visez,
Sunt eu şi, totuşi, nu mă recunosc;
Nu pot o viaţă-ntreagă să falsez,
Aş vrea şi eu iubirea s-o cunosc…
Ceea ce eu am vrut nu am avut,
Pe cei ce m-au iubit eu nu i-am vrut,
M-am resemnat mereu şi am tăcut
Şi-acum regret…dar toate au trecut.
Aş vrea să te ating, apoi să-ţi spun
Ce nu am spus la nimeni până-acum;
Sunt rece, mult prea rece pentru tine,
Tăcerea mea e surdă, iar pe mine
Doar tu m-ai înţeles aşa de bine…
Şi-aş vrea să-ţi mulţumesc cum se cuvine.
Nu ştiu cuvinte mari să-ţi scriu,
Nici declaraţii de iubire n-am să-ţi spun,
Ce-nseamnă « te iubesc » încă nu ştiu
Şi nici măcar la dansuri nu sunt bun…
Ştiu că te vreau, însă te vreau pe toată,
Nu doar frumosul trup să-l devorez
Şi-apoi să îl arunc; şi-n marea gloată
A celor ce se vând sa-l expulzez.
Sunt singur, însă pe tine te visez,
Sunt trist, însă la tine ma gândesc,
Şi-n drumul spre neant ce îl urmez
Am reuşit să îndrăznesc să te doresc.

Published in: on 09/07/2009 at 4:21 am  Scrie un comentariu  

Nonşalanţă

Te-ntrebi mereu ce reprezinţi tu pentru mine,
Cu ce mai cucerit, de ce ţin eu la tine?
Ei, iată! acesta va fi răspunsul meu,
Cu toate că e, poate, incomplet, cred eu!…
Tu eşti regina nopţii mele, îmbrăcată-n alb,
Eşti corbul negru-al dimineţii albe, luminoase,
Eşti ultimul sprijin în care mă încred când slab
Şi-apatic mai nădăjduiesc speranţele retrase…
Eşti flacară demonică din ochiul meu creştin,
Eşti îngerul din dracul ce poate-am să devin.
Doar tu ai cheia mecanismului greoi al firii
Şi, pornindu-l prima oară ai dat drumul iubirii.
Eşti lanul de grâu plăcut privirii oricărui privitor,
Eşti fata cu oceane albastre-n adâncul ochilor,
Scânteia de-nceput a fericirii mele, şi te rog:
Nu te îndoi vreodată de dragostea ce-ţi port!…
Sunt psihic dependent de tine, eşti sănătosul drog
Ce valorează chiar mai mult ca o maşină sport.

Priveşte soarele şi spune-i că azi-noapte a lipsit,
Priveşte luna şi spune-i că azi-dimineaţă te-a minţit,
Priveşte-apoi mai sus şi-ntrebă: “Unde-i harul meu ceresc?”;
Priveşte-mă în ochi, convinge-te, te mint ori te iubesc?!

De-i soare afară sau de plouă,
De-i iarnă ori vară vreau să ştii,
Chiar de voi avea o mască nouă,
Tot cu tine-n gând eu voi muri.

Published in: on 09/07/2009 at 4:16 am  Comments (1)  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.