Mama

de Mircea Micu

 

 

Îmi scrie mama “Ţi-am făcut mormânt,
că nu se ştie ce şi cum şi când,
tu chiar dacă te ţii în Bucureşti,
Ştiu eu cât de străin şi singur eşti.
Are gărduţ de fier ce ne desparte,
dar fi-vom mai aproape după moarte,
e din beton să nu fi supărat,
dar toţi vecinii s-au asigurat.
Ţi-am pus compot de vişini şi gutui
şi dacă vrei să ţi-l trimit să-mi spui.
A venit toamna, vremea e ploioasă
şi nu ştiu dacă ai să poţi veni pe-acasă.
Să nu te culci târziu ştiu eu cum eşti
şi să te-mbraci mai gros să nu răceşti.
Noroc şi sănătate, dragul meu!
Mormântul de beton l-am platit eu…”